A Raziuoni
Santu Foca quandu era l’infidili
ed era de la curti bon sordatu,
venia nu juornu e pensau a la fidi
e
de nuostru Signuri fu toccatu.
Pua
dassau l’armi e cuminciau a patira
a
chiju puntu vozza vattijatu;
de
pua se vozza fara nu giardinu
e
tutti l’alimenti avia chiantatu,
avia chiantatu fuigghi e petrusinu,
paria lu paradisu rigistratu.
Agenta nda passava de continu,
li
rifriscava e non volia pagatu
e jia passandu n’agenta riunda,
Santu Foca ci vozza addimandari
"agenti duva jati a’ ssu pendinu?"
Na bona ndulgienza avimu e fara";
"Chiaviti e fara a mia dicitimilu,
quarche nderizzu vi porria dunari";
"Cercamu a Foca e non lu canuscimu,
ca
lu patrunu lu vo castigara";
"Nàtami tiempu finu a lu matinu,
ca
vi lu fazzu avira nta li mani;
stasira vuogghju assiemi mu mangiamu
c’è
puru nu buonu liettu pe dormira".
Ficìa mangiari triccientu persuni
De
chija rrobba chi sapia cercara
dopu pranzu cacciaru lu vurzuni
Santu Foca volienu pagari,
i ju nci dissa: "vi su servituri,
la rrobba non la tiegnu pe dinari".
"La
rrobba non la tiegnu pe dinari,
l’aju
acquistata cu li mia suduri:
lu paradisu mi vuogghju acquistara".
Quandu fu juornu dissaru partimu:
"Duv’è l’amicu chi tu n’hai de dara?",
"Eccu! Si mi voliti cchiu vicinu:
io
sugnu Foca ch’haju fattu mala"
Tutti chiji sordati stupidiru.
Unu
cu natru sincignaru a guardara
"ca nui cu quala cora lu tradimu,
ni
dunau de viviri e mangiari,
puru nu buonu liettu pe dormira".
"Ligatimi si maviti e ligari
pe
mmia nommu ndaviti richiamuri
ca
mmia li strazi mi sugnu favuri"
E lu trattaru de parti civili
e lu ligaru cu lu maccaturi.
A li mani ci miseru lli
nguanti
A li peda catini e ferramenta.
Pua quantu furu a chija curti
stanti
li primi duoni furunu li
turmienti.
De pua spediru triccientu
persuni
pe chiji vosca mu ajjhunu
animali
e hannu trovatu vipari e
scurpiuni
serpenti ed ogni sorta
d’animali.
De pua pigghiaru morteja e
picuni
na scura fossa vozzaru scavara.
Pua pigghiaru u nuostru
Protetturi
nta chija scura fossa lu
calaru.
Tutti chiji animali s’appartaru
e unu chi ndavia lu cchiù
maggiurisi
lu tenia impugnatu nta li
mani.
Cu la testuzza si venia a
nchinara
cu la lingua nci liccava li
suduri.
All’uottu juorni li sordati
jiru
mu vidanu s’è muortu o s’era
vivu.
Quandu chija scura fossa l’apriru
vittaru splendori e jiornu
chiaru.
Tutti chij miraculi scriviru
a lu luoru patruni li mandaru.
Vui jativinda o sbirri e
malandrini cacciatulu chissu è magaru.
E l’hannu misu supa ngrolisinu
pe tutta la città lu girijaru
a la chiesi de Roma lu trasiru
a l’ataru maggiuri lu posaru
lu Santu Papa lu benediciu
e cu li mani sua l’incurunau
a Francavija ni lu cunduciu.
O Francavija felice e biata
mo chi l’aviti stu Santu
abbucatu
potiti caminara vosca e strati
pegura de nimali non teniti.
De pesta e terremota liberati
particulari li vuostri divuoti.
Calici d’uoru e calici d’argienti
o Santu Foca mio vi l’appresientu.
Si non vi dassu quantu v’ammeritati
o Santu Foca mio mi perdunati.
Mi perdunati cuomu peccaturi
cuomu perduna a vui nuostru Signuri.
Si fina la raziuoni e non va chijù
o Santu Foca mio vi la dissamu a vui.
|